Maseurul de la Poli Timisoara, Puiu Preda, a incetat din viata in cursul zilei de joi, 17 martie. „Nea Puiu”, cum ii spuneau toti jucatorii pe care ii trata cu mainile lui fermecate, era foarte iubit si respectat in fotbalul romanesc, mai ales ca si-a petrecut cea mai mare parte din viata in vestiarele echipei sale de suflet.
Dupa ce a aflat tragica veste, rapidistul Dan Alexa a postat un mesaj emotionant pe Facebook. „Odihneste-te in pace, nea Puiu!”, a fost mesajul care a facut sa curga mesajele de condoleante pe reteaua de socializare.
Adus in 1985 de Jackie Ionescu la echipa, de la Directia de Posta si Telecomunicatii, nea Puiu nu a mai plecat din vestiarele batranului stadion ”Dan Paltinisanu” decat pentru deplasari sau cantonament, niciodata insa de langa jucatorii pe care i-a oblojit mereu cum a stiut el mai bine.
Maseurul de la ACS Poli se putea lauda ca era cel mai vechi din fotbalul romanesc, daca luam in considerare ca mentoruul sau de la Resita, Gigi Roua, nu a avut un ”parcurs” neintrerupt.
Mihai Preda s-a nascut in Caras-Severin, la Berzasca, iar o jumatate din viata a petrecut muncind pentru Poli Timisoara. In tinerete, caraseanul a reparat telefoane, si asa l-a cunoscut pe Jackie Ionescu, cel care l-a adus la Poli, dupa o scurta ucenicie la CFR Timisoara.
Maseurul lui Poli a avut si porecla de ”Securistul” in tinerete, insa, paradoxal, el a trait Craciunul din 1989 in arest, dupa ce oamenii au crezut ca e terorist. “Mergeam sa mananc la o gagica, o prietena de-a mea. Am vazut ca se uitau la mine, si cand am intrat, au venit dupa mine, sa merg cu ei. M-au intrebat daca sunt securist, le-am zis ca sunt maseurul lui Poli. Afara, toti strigau „Huo, omorati-l, a tras cu pusca!”. M-au dus la FAEM, m-au urcat in tancheta. Cineva a zis ca sunt maseurul lui Poli si m-au scos afara, dar altul a zis ca maseurul lui Poli avea barba. Dar eu ma barbeirisem, pentru ca aparusem in Revista „Sportul”, era randul echipei noastre. M-au dus in Calea Girocului si m-au tinut o zi si o noapte acolo. De acolo ne-au dus la garnizoana, in Piata Libertatii”, povestea Puiu Preda, care a reusit sa scpae cu bine, dar a ramas cu amintirea episodului din acele zile agitate.
Multi ani, Poli nu facea cantonamentele ca si acum, in Antalya, ci mult mai aproep, la Baile Herculane. Nea Puiu de multe ori se ocupa de organizare, cu bilete sau mancare, datorita relatiilor pe care le avea de pe vremea cat a lucrat la Telefoane. Faceam cate un meci la Cuptoare, unde toti erau polisti, si taiam cate un vitel, pe care il faceau la ceaun si mancam dupa meci. Popa venea cu tuica fierta iarna, si el era polist. Mai veneau si Resita si Argesul lui Halagian. Hotelul Roman de pe deal era renumit, acolo nu intra oricine. Nu stiu de ce nu se mai fac cantonamente acolo, poate nu mai sunt conditiile din trecut. Noi cand mergeam, era bataie pe locuri la Herculane, spune cel caruia aucm jucatorii ii zic ”Papito”.
Pe langa pasiunea legata de fotbal, Puiu Preda are si o alta iubire in suflet, muzica populara, in special cea din Banat. Pe langa faptul ca asculta muzica in dulcele grai banatean, tata Puiu le si canta adesea jucatorilor. Preferatele sale sunt ”M-a rugat aseara o fata” si ”Am un galben gaurit”. ”Am un galben gaurit” e brandul lui Poli, asa zic baietii. Ultima data am cantat la promovare, au luat baietii microfonul si au zis „Sa vina Papito, povesteste maseurul jucatorilor de la ACS Poli.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA-N PACE!
