Umanitatea este o specie infinit inconsistentă, contradictorie și irațională. Datorită complexității noastre, uneori comportamentul nostru public este exact opusul propriului subconștient. Există câteva paradoxuri care, deși nu sunt valabile în 100% din cazuri, ele se aplică în majoritatea situațiilor. Iată care sunt cele mai întâlnite paradoxuri ale comportamentului uman:
1. Încrederea de sine agresivă este o reflexie a sentimentului de inferioritate și impotență
Pentru a compensa senzația de inferioritate și lipsă de putere, foarte multe persoane (în special bărbații) înlocuiesc aceste sentimente cu o încredere în sine forțată, chiar agresivă și cu tendință de dominare, atunci când sunt în public. Ironia este că, de cele mai multe ori, persoana în cauză chiar ajunge să se păcălească singur și să creadă despre sine că este un bărbat sau o femeie alfa, în ciuda fricii inconștiente că vor fi ”înfrânți”. Așadar, atunci când întâlnești o persoană care constant și neprovocat încearcă să-ți demonstreze că e mai bună decât tine, aproape sigur ai de-a face cu un om complexat de sentimentul inferiorității.
A fi nevoit să spui în gura mare că ești puternic, este ca și cum ar fi nevoie să spui că ești femeie. Dacă ești într-adevăr, ceilalți vor observa singuri.
2. Promiscuitatea sexuală este o reflexie a sentimentului de urâțenie și de inutilitate
Acest paradox se întâlnește mai des în cazul femeilor. Deși ai spune că o persoană care are foarte mulți parteneri sexuali este o persoană cu o foarte mare încredere în sine, adevărul este chiar opusul. Această dorință de a epata ascunde de fapt sentimentul că nu valorezi nimic și că nu meriți să fii iubit. Paradoxal, cu cât o persoană trece de la un partener sexual la altul mai des, cu atât reușește temporar să scape de sentimentul inutilității și al urâțeniei, întorcându-se însă negreșit la acesta.
3. Cu cât mai drăguță pare a fi o persoană, cu atât mai furioasă este de fapt
Deși acest paradox nu este valabil pentru toate persoanele drăguțe din lume (slavă Domnului!), el este însă bazat pe logică și știință. De cele mai multe ori, persoanele extrem de amabile, drăguțe și cu zâmbetul pe buze nu sunt chiar sfintele ce par a fi. Motivația este una simplă: cei care încearcă mereu să-i mulțumească pe cei din jur sunt printre cei mai furioși, depresivi și anxioși oameni tocmai pentru că aceștia își reprimă adevăratele emoții și sentimente, devenind astfel la interior nevrotici și furioși.
4. Cu cât mai tăcută este o persoană, cu atât mai vocală este în sinea sa
Cu toții știm că ne împărțim în două mari categorii: introvertiți și extrovertiți. Această polarizare a personalităților oferă un paradox valabil în absolut toate cazurile. În timp ce introvertiții sunt foarte tăcuți și rezervați atunci când se află în public, în lumea lor interioară e plin de cuvinte și gânduri pline de substanță. În același timp, lumea interioară a unui extrovertit foarte gălăgios și aflat mereu în lumina reflectoarelor este tăcută și ”goală”.
5. Cei mai amuzanți oameni sunt de obicei și cei mai triști
Mecanismul care se aplică aici este același ca și în cazul paradoxurilor de mai sus: cu cât o persoană epatează în afișarea unui anumit tip de comportament, cu atât mai tare încearcă de fapt să ascundă exact opusul. Cei care își fac o meserie din arta râsului ascund de multe ori gânduri depresive sau de suicid, iar maniera lor de a face față acestor gânduri negre este tocmai terapia prin râs, pentru a distrage astfel atenția, atât proprie, cât și pe a celorlalți, de la problemă.
