Aristotel a spus că ”a-ți dori să fiți prieteni este ușor, însă prietenia este un fruct care coace lent”.
Conform filosofului grec, prieteniile sunt de 3 feluri:
1. Prietenie bazată pe utilitate
2. Prietenie bazată pe plăcere
3. Prietenie adevărată
Prietenii de utilitate sunt cei care își formează relația în funcție de beneficiile pe care le obțin reciproc unul de la celălalt. În această categorie se încadrează partenerii de afaceri, colegii de muncă și cei de școală.
Prietenia bazată pe plăcere se leagă între oamenii cărora pur și simplu le face plăcere timpul petrecut împreună datorită unor hobby-uri comune. Astfel de exemple sunt bărbații care merg la pescuit sau persoanele care aleargă împreună, ori acele persoane pe care le suni doar când ai chef de ieșit în club.
Ultima categorie este prietenia adevărată, cea care nu este bazată nici pe utilitate, nici pe interese comune. Ea are la bază respectul și admirația reciprocă, precum și dorința autentică de a ajuta cealaltă persoană să devină cea mai bună versiune a sa.
Primele două tipuri de prietenii sunt foarte ușor de rupt. În momentul în care unul dintre prieteni nu se mai regăsește în hobby-ul comun, ori când unul dintre prieteni pur și simplu nu mai are nici un interes, simte că nu mai poate fi ajutat cu nimic de către cealaltă persoană, prietenia va lua sfârșit.
În schimb, cei care sunt prieteni cu adevărat, vor rezista în fața trecerii timpului, dar și în fața conflictelor și a neînțelegerilor și se vor sprijini reciproc, mai ales în timpuri dificile.
Tot Aristotel spunea despre acest tip de prietenie că:
A dori binele prietenului pentru prietenul însuşi înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt şi nu unei stări accidentale.
